Intr-una din seri, saptamana asta, m-a sunat o prietena sa imi spuna incantata ca a vazut o poza de-a mea cu inelul pe un alt blog. Era foarte convinsa ca e poza mea, pentru ca a recunoscut-o.
Curioasa, am cautat pe net pana am dat de articolul cu pricina pe acest blog. Cand am dat de el, am incercat 2 sentimente: primul de bucurie, pentru ca asta e dovada ca imaginile mele sunt apreciate si de necunoscuti, nu doar de prieteni (care se stie ca sunt subiectivi;) ). Al doilea sentiment a fost de dezamagire - poza e postata fara nici un nume sau link de unde a fost luata. Stiu ca se practica acest lucru in lumea virtuala si as fi ipocrita sa spun ca eu nu am facut asta... Cand am inceput sa pun poze pe blog, Ruxy, prietena mea, mi-a spus sa imi scriu numele pe poze ca sa nu le foloseasca altcineva, dar eu am ras neincrezator, stiind ca nu is cine stie ce si nu are cine sa le foloseasca inafara de cine ma cunoaste, etc. Stiti si voi textul....
Lectia invatata a fost ca de acum inainte sa nu mai pun vreo poza pe net fara nume. Nu ma deranjeaza ca sunt folosite imaginile, chiar ma bucura acest fapt, dar cu link-ul de rigoare:)
In alta ordine de idei, cititi si articolul de sub poza... O sa va placa... E plina de adevar! Si, cand va simtiti fara valoare, mergeti la Bijutier sa va faca o evaluare:)
Si iata si imaginea cu pricina:)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu