miercuri, februarie 18, 2009

O noua lectie pentru mine...

Intr-una din seri, saptamana asta, m-a sunat o prietena sa imi spuna incantata ca a vazut o poza de-a mea cu inelul pe un alt blog. Era foarte convinsa ca e poza mea, pentru ca a recunoscut-o.

Curioasa, am cautat pe net pana am dat de articolul cu pricina pe acest blog. Cand am dat de el, am incercat 2 sentimente: primul de bucurie, pentru ca asta e dovada ca imaginile mele sunt apreciate si de necunoscuti, nu doar de prieteni (care se stie ca sunt subiectivi;) ). Al doilea sentiment a fost de dezamagire - poza e postata fara nici un nume sau link de unde a fost luata. Stiu ca se practica acest lucru in lumea virtuala si as fi ipocrita sa spun ca eu nu am facut asta... Cand am inceput sa pun poze pe blog, Ruxy, prietena mea, mi-a spus sa imi scriu numele pe poze ca sa nu le foloseasca altcineva, dar eu am ras neincrezator, stiind ca nu is cine stie ce si nu are cine sa le foloseasca inafara de cine ma cunoaste, etc. Stiti si voi textul....

Lectia invatata a fost ca de acum inainte sa nu mai pun vreo poza pe net fara nume. Nu ma deranjeaza ca sunt folosite imaginile, chiar ma bucura acest fapt, dar cu link-ul de rigoare:)

In alta ordine de idei, cititi si articolul de sub poza... O sa va placa... E plina de adevar! Si, cand va simtiti fara valoare, mergeti la Bijutier sa va faca o evaluare:)

 

 

Si iata si imaginea cu pricina:)

ring 1

duminică, februarie 15, 2009

The way you live / Cum traiesti

Azi (adica duminica :) ) am descoperit o melodie a fetelor de la Point of Grace. Sunt unele melodii care ne plac din prima, care ne vorbesc direct inimii.

Asa s-a intamplat si cu melodia asta. Ascultand albumul de selectii a celor mai bune melodii crestine din SUA din anul 2008, am dat peste ea, si m-a facut sa ma gandesc la frumusetea clipelor din care e formata viata mea, viata primita in dar de la Domnul.

Daca te uiti in jur in zilele noastre, vezi doar nenorocire in jurul tau si in toata mass-media - rautate, uratenie, ura, suflete invidioase si mici... chiar si pozele pe care le-am vazut in ultima vreme (si mi-am obosit ochii cu cateva:) ), cele mai vizualizate si comentate sunt cele care transmit emotii negative - respingere, singuratate, nesiguranta, durere... se pare ca acestea fac adevarata arta. Nimeni nu mai are vreme de lucruri frumoase, pur si simplu. Estetica uratului e cea care e privita ca frumoasa... Nu sunt critic de arta sau o cunoscatoare, vorbesc pur si simplu din punctul de vedere al unui locuitor al acestei planete.

Am fost socata in ultima vreme de ura pe care am gasit-o in multe comentarii de pe diferite site-uri sau forumuri la adresa crestinilor. Adesea am ramas fara cuvinte la cata ura am simtit din cuvintele (adesea josnice) folosite , si mi-am dat seama ca, daca eu, care zic ca il cunosc pe Dumnezeu, tac, vor vorbi pietrele in locul meu.

Adesea sunt intrebata de ce cred in Dumnezeu si fac/nu fac diferite lucruri (daca esti pocait stii despre ce vorbesc, daca nu esti, sigur stii pe cineva care este si i-ai pus acele intrebari). In alergarea asta nebuna dupa de-ale gurii (ca la asta se reduce pana la urma aproape totul, nu-i asa?) uit adesea si eu de ce cred in El. Ascultand melodia asta mi-am amintit de ce IL iubesc - pentru ca El a fost si este sprijinul meu in momente grele, a fost stanca de care m-am agatat in furtuna (si am avut cateva in viata mea), pentru ca cu EL lucrurile sunt mai frumoase, pentru ca doar EL stie cum sa imi umple sufletul de pace cand totul in jur pare imposibil de trait si de respirat, EL imi umple sufletul de bucurie si imi arata frumusetea lumii. Pentru ca m-a facut o printesa a Cerului si m-a si facut sa simt asta... Pentru mine, El este un prieten care stie sa asculte si sa indrume, si sa vindece...

Stiu ca suna ciudat, pentru cei care nu L-au cunoscut, dar cei care au facut-o cunosc dulceata si frumusetea momentelor petrecute alaturi de EL si puterea vindecarii ranilor...Dintre toate insa, cel mai important lucru este ca a dat sens vietii mele si speranta ca totul se va termina cu bine daca stau langa EL... Cum va fi dupa moarte habar nu am, dar aleg sa cred ce spune si sa cred ca exista ceva mai bun dincolo, unde s-a dus sa imi pregateasca un loc... Pentru cinici suna copilaresc, dar aleg sa cred asta decat ceva mai putin! Cum spunea si Pascal: "Daca crezi si nu exista, nu ai pierdut nimic... Daca nu crezi, si exista, ai pierdut totul!" Asa ca am ales sa cred!

NU vreau sa fac propaganda - departe de mine gandul asta. Pur si simplu vreau sa va spun despre persoana cea mai importanta din viata mea, CEL care mi-a dat in dar un partener extraordinar, o familie nu perfecta, ci potrivita pentru mine, si niste prieteni minunati care m-au ajutat sa cresc. Adica Dumnezeu.

Tot EL mi-a dat si dragostea pentru fotografie, care este adesea terapie pentru mine si totodata un mod de a ma apropia de EL si de a-L cunoaste mai mult.

Bucurati-va de melodie... daca va luati timp sa ii ascultati cuvintele, o sa va placa!

 

P.S. Poza a fost facuta saptamanile trecute in cadrul sesiunilor de fotografie pentru absolvirea liceului... In timpul sedintei, fetele au fost relaxate si s-au lasat indrumate de mine... La un moment dat m-am pus jos si mi-am rugat "modelul" sa isi ridice mainile spre cerul albastru.

Imaginea mi-a ramas in minte si, ascultand melodia, mi-am reamintit-o, asa ca m-am gandit sa o impartasesc cu voi, pentru ca mi se pare foarte potrivita:)

 

p 686with logo rs

 

Ca sa intelegeti mai bine despre ce este vorba, gasiti aici videocliplul fetelor.

duminică, februarie 08, 2009

Toamna la sfarsit de liceu, partea I

Desi de multa vreme nu am mai postat ceva (poate poze mai vechi), nu am stat degeaba:) Timpul l-am petrecut (si inca o fac) cu oameni care in curand vor trece printr-o etapa frumoasa, dar de care eu una ma bucur ca am scapat:) Absolvirea liceului!

Dar sa trecem la subiect. Intr-o zi frumoasa (speram cu totii) de octombrie, ne-am adunat in parcul Huedinului si ne-am facut de cap ... Nu stiu care s-a distrat mai mult - eu sau ei:) Mai jos sunt cateva din imaginile din ziua cand am facut primele poze si i-am cunoscut la pachet. Luna asta - februarie - am inceput sa ii cunosc pe fiecare mai deaproape, dar despre sta mai incolo, cand o sa va arat cat de frumos e ultimul an de liceu...

Pana una alta :), iata pozele din octombrie, partea I, adica XII A.  Eu una sunt incantata de ce a iesit:)